Istoria plaiurilor Nehoiene.

Similar intregului spatiu carpato-danubiano-pontic, plaiurile nehoiene si muntii din jur au fost locuite inca din epoca primitiva. Aceasta locuire milenara este justificata de conditiile naturale favorabile: prezenta raului Buzau, zona depresionara inconjurata de munti, care a favorizat amplasarea asezarilor umane, intinsele paduri si pasuni montane, ce au constituit cu adevarat "aurul verde" pentru locuitori.

Cele mai vechi urme de locuire dateaza din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca Bronzului. Aceste urme s-au descoperit in timpul campaniei arheologice din 1986-1990,in doua puncte:
* in apropierea paraului Nehoiu, pe un platou numit Islaz;
* la iesirea din oras spre Buzau, pe dreapta soselei, la cca. 500m, pe o culme numita Coasta Timarului si cuprindeau diverse fragmente de ceramica atribuite de profesorul Marius Constantinescu, culturii Gumelnita, in care "comunitatile perioadei de trecere de la neolitic la bronz, populau asezarile situate pe dealurile din apropierea raurilor, in locuinte rectangulare, practicand ocupatii cu caracter agricol si pastoresc, folosind unelte confectionate din piatra, os, corn, lut ars, cupru". Situata in timp epoca este fixata intre anii 2500-2000 i.H.

Epoca bronzului este mult mai bine reprezentata in spatiul orasului Nehoiu: elemente de ceramica, un ciocan si o secure, podoabe si chiar arme de bronz. Toate acestea sunt atribuite culturii Monteoru, cultura cu larga raspandire la nivelul judetului nostru, si apar in satul Mlajet in punctele "Lunca Topilei" si in N-E satului Trestioara. Aici,pe langa asezare, s-a descoperit si o necropola, un sicriu care a apartinut unei capetenii locale sau scitice dupa afirmatiile arheologului buzoian.

Cu toate ca nu exista dovezi arheologice si spatiul montan de la curbura Carpatilor a participat la infiriparea statului dac al lui Burebista si la inflorirea acestuia in tipul lui Decebal. Desi aceasta zona nu a facut parte din provincia romana Dacia, totusi viata cultura spirituala autohtona au fost puternic influentate de romanii din zona subcarpatica. Acest tinut, in perioada de dupa retragerea aureliana(271) era locuit de triburile vizigote si autohtone daco-romane.

Muntii Buzaului (Caucalandului) constituiau baza asezarii triburilor gotilor, de unde acestia navaleau spre sud spre Imperiul Roman. O dovada certa a locuirii din aceasta perioada o constituie tezaurul "Closca cu puii de aur" descoperita in 1837 la Pietroasele. Apartenenta acestui tezaur a constituit si constituie un punct de disputa intre istorici. Astfel I.Nestor in "Istoria Romaniei I"din 1958 afirma ca acest tezaur apartine regelui vizigot Atanasieh (fapt sustinut de majoritatea arheologilor, iar H. Horedt in "Datarea tezaurului de la Pietroasele" in 1960 il atribuie triburilor ostrogote.

Puternice amprente asupra vietii, limbii, culturii autohtone si-au pus si slavii care au traversat aceste teritorii in secolul al VI-lea in drumul lor spre sud (Bulgaria, Serbia).Prezenta lor si-a pus amprenta nu numai in cultura si mod de viata, dar mai ales la nivelul limbii (toponimele "basca"…).

O alta dovada a locuirii milenare in Muntii Buzaului, o constituie prezenta celor doua asezari rupestre descoperite in limitele localitati Nehoiu - Gaura Tatarilor de la Mlajet si Piatra inselatii de la Jetu. GAURA TaTARILOR este situata in culmea muntoasa Varful Pietrei, la aproximativ 1km de satul Mlajet. Initial naturala, pestera a fost ulterior amenajata pentru locuit, batranii sustinand faptul ca aceasta pestera era folosita drept ascunzatoare impotriva "navalitorilor tataresti".

Semnele de pe pereti nu mai sunt lizibile, astfel incat nu se poate afirma daca este vorba de caractere chirilice sau "ludus naturae", dar batranii afirma ca inaintea celui de-al doilea razboi mondial se puteau observa desene ce infatisau sabii si varfuri de sageti. Aceasta pestera a fost "o stana de piatra mare in care se afla sapata un fel de odaie cu doua usi, cu inaltimea de un stanjen, despartite de un prag de piatra. Camera dreptunghiulara are doi stanjeni lungime"- (in scrisoarea trimisa lui Al. Odobescu de catre invatatorul I. Popescu din Mlajet, in 1871).
PIATRA iNSELatII de la Jetu (Nehoiasu), o asezare rupestra initial naturala si apoi amenajata pentru locuit a fost descoperita de Dumitru Enica, profesor din Lunca Pripor. Batranii din Jetu cred ca pestera a fost locuita mereu "in vremuri grele", precum si de haiduci. Cu 40-50 ani in urma, pe peretele vestic puteau fi observate "semen ca niste varfuri de cutit" si mai multe "gauri sapate de om pentru pus obiecte".

Informatii referitoare la meleagurile nehoiene pentru perioada medievala gasim in documentele cancelariei regilor unguri, dar si ale bisericii. Astfel, intr-un document medieval emis la curtea regelui ungur Andrei al II-lea, se incredinta cavalerilor teutoni sarcina de a apara Terra Borza impotriva cumanilor ce navaleau din Terra Boza.

Ulterior acestia vor construi cetati la iesirea din pasul Tatarului, zidind cetatile Cruceburg de Hyen in tara Secuilor si alta dincoace de pas la Tabla Butii sau poate Calvini. Cu mari pierderi umane si materiale, cavalerii teutoni vor reusi in 1223 sa coboare prin trecatorile Carpatilor din Terra Borza (tara Barsei) in Terra Boza (tara Buzaului) situata dincolo de Montes Nevium (denumire latina ce insemna Muntele de nea), munte intalnit apoi sub numele de Neoi, Nehoi.

Despre valahii de aici si opozitia manifestata de acestia impotriva convertiri la catolicism (actiune intreprinsa dupa infiintarea Episcopatului Cumanei in 1228) aflam si dintr-o scrisoare a Papei Grigore al XIX-lea catre principele de Bela la 14.09.1934. "Dupa cate am inteles, in Episcopatul cumanilor se afla niste popoare care se cheama valahi si desi dupa nume se socot a fi crestini, totusi aceasta credinta unica a lor … face fapte contrare acestui nume, caci dispretuiesc biserica romana, nu primesc sacramentele bisericii de la venerabilul nostru frate, episcopul cumanilor, ci de la niste pseudo-episcopi care tin ritul grecilor si multi unguri si germani si alti drept credinciosi trec din Regatul Ungariei ca sa locuiasca cu dansii." Cea mai veche atestare documentara o avem pentru satul Paltineni in timpul celei de a doua domnii a lui Vlad tepes.

"Istoria romanilor-compendiu" de Miron Constantinescu, C-tin Daicoviciu si Stefan Pascu precizeaza ca pe la 1241 tatarii au reusit sa treaca muntii Buzaului si sa se stabileasca prin aceste locuri, la sud si est de Carpati.

Cea mai veche atestare documentara o avem pentru satul Paltineni in timpul celei de-a doua domnie a lui Vlad tepes. O prima dovada apare in interiorul bisericii satului Paltineni, biserica constuita in 1476 si mutata spre vest in 1537 datorita revarsarilor raului Buzau, biserica ce a rezistat pana in 1872. in acelasi an, 1476, domnitorul Vlad tepes ii anunta pe brasoveni ca a deschis drumul Buzaului, Teleajenului, Prahovei si Rucarului.

O alta dovada a vechimii acestui sat o constituie prezenta toponimului "la teapa" loc unde se afla pana in 1969 (viitura de pe raul Buzau) o cruce de stejar ridicata in memoria unui osandit pedepsit de Vlad tepes. Pe cruce se afla scris in limba slava "Aici s-a ispasit cu moartea in teapa Igori..Ial..J…la leat 14…pentru faptele sale" traducere facuta de Nicolae Iorga la Valenii de Munte la rugamintea invatatorului Mitica Juganaru in 1925.

La nord de Nehoiu, in catunul Jetu se afla un loc stramt cu numele de "inselata", loc unde, potrivit legendei doamna Chiajna, vaduva domnului Mircea Ciobanul (1545-1554), urmarita de turci i-a inselat potcovind cai invers.

Prima mentionare documentara a orasului Nehoiu dateaza din 1549, cand este amintit ca asezare rurala, pe un vechi drum comercial ce trecea prin pasul Buzau, legand Brasovul cu portul dunarean Braila. Nehoienii duceau la Brasov produse animaliere si rezultate din prelucrarea lemnului, aducand in schimb unelte mestesugaresti, arme si grane. Pe acest drum a trecut spre Transilvania o parte din armata lui Mihai Viteazul, in octombrie 1599. La 28 septembrie 1600, cand cancelarul Ioan Zamoyski se afla cu tabara la Bacau, gata sa treaca in Ardeal, prefera drumul de pe Trotus in schimbul celui de pe Buzau.

Documentele privind "Istoria romanilor-veacul alXVI-lea vol.3 (1551-1570) si copiile de pe aceste documente ce s-au mai gasit in posesia unor locuitori de pe Valea Nehoiului, atesta ca terenul localitatii Nehoiu este de origine mosneneasca obtinute de catre nehoieni prin fapte de arme de la Petru Voievod prin actul din 1526 si recunoscute ulterior de domnitorul Mihai Sutu in anul 1721. Printre primii mosneni de pe Valea Nehoiului se remarca Paslaru ce avea terenuri in hotarul Monteoru (masiv din N-V localitatii), de aceea multa vreme satul Fundu Nehoiului s-a numit Paslari.

Hrisovul domnesc al lui Alexandru Ioan Ipsilante Voievod dat la 18 iunie 1780 celor 24 de boieri paltineni hotarnici precizeaza ca proprietatea acestora cuprindea o mare parte din versantii vaii Buzaului de pe teritoriul localitatii Nehoiu.

Localitatea Nehoiu este consemnata si pe harta intocmita de stolnicul Constantin Cantacuzino in 1700, harta ce reda impartirea tarii Romanesti in 17 judete. Printr-o "Carte catre Stanciu Dragoescu scrisa in oras, in Bucuresti, luna ghenarie 16, leat 7176 de la Adam, 1668 de la Hristos, Radu Voievod, "Domn a toata tara Romaneasca intareste prin porunca Stanciului Dragoescului si lui Stanislav cu ceata lui si lu Marzea cu ceata lui si Dragoiu cu ceata lui, din sat, din Paltineni, judetul Sacului si la feciorii lor stapanirea mosiei paltinenilor, apartinatoare azi Nehoiului" (George Baiculescu-1987 - Sub streasini de brad).

Ulterior aceasta localitate va fi consemnata si pe harta austriaca din 1790 si harta rusa din 1835.
Cu ocazia declansarii razboiului pentru castigarea independentei de stat (1877-1878) si locuitorii Nehoiului vor participa la luptele crancene de pe meleagurile bulgare sub comanda Regimentelor de Dorobanti 8 Buzau si 9 Ramnicul Sarat.

in secolul XX istoria orasului Nehoiu a fost strans legata de aparitia "fabricii de cherestea", fabrica construita in perioada 1908-1910 de societatea Goetz cu sediul la Viena.
Declansarea primului razboi mondial in 1914 si intrarea Romaniei in 1916 constituie o dovada in plus a dragostei de tara, a eroismului si curajului muntenilor. Lupte eroice se vor da si in defileul Buzaului si muntii din jur, romanii incercand cu indarjire sa impiedice inaintarea germanilor. Asa cum se constata din arhiva invatatorului Alexandru Dumitrescu cele mai grele batalii din Muntii Siriului au avut loc in noiembrie 1916, germanii fortificandu-se foarte puternic pe un front care urmarea valea paraului Siriu, prin varful Soimul care strajuia valea Buzaului si urca pe valea paraului Teherau spre Muntii Hartagu. La sfarsitul lui noiembrie, trupele romane reusesc sa alunge trupele germane pana in apropiere de intorsura Buzaului.

in memoria eroilor cazuti la datorie pe aceste meleaguri s-a construit un cimitir la poalele Varfului Soimul, in perioada 1933-1936 unde va rezista pana in 1981-1982, cand va fi stramutat spre est in apropierea soselei DN 10 Buzau-Brasov datorita constructiei barajului de acumulare.

Anii de lupta revolutionara din 1920-1927 au cuprins si Nehoiu, greva muncitorilor bine organizata (care revendicau o viata mai buna), determinand administratia sa recurga la un gest disperat (incendierea fabricii). Dupa cinci ani, in 1925 s-a construit o noua fabrica, iar memoriul semnat de peste 400 de muncitori (majoritatea prin punerea de deget), care isi revendicau aceleasi drepturi ca in 1920, nu e luat in consideratie nici in 1926. Muncitorii nehoieni vor participa si la miscarile muncitoresti din 1929-1933.

Declansarea celei de-a doua conflagratii mondiale va determina mari pierderi umane si materiale, mai ales in timpul retragerilor germane prin pasul Buzaului in august 1944. in acele momente toata populatia Nehoiului se mobilizeaza, salvand fabrica de la incendiul provocat de retragerea trupelor hitleriste. Situatia trupelor germane din zona Buzaului la 26 august 1944 era urmatoarea: "incepand de la orele 11, soselele Buzau - Nehoiu si Buzau – Urziceni erau ticsite cu coloane germane care se indreptau spre Nehoiu" (Documente privind istoria militara a poporului roman,1977) sau raportul Armatei a 4-a romane din 28 august 1944 catre Marele Stat Major "Dupa informatiile din cursul zilei de azi, rusii ar fi interceptat defileul Nehoiu, la nord de Buzau, taind astfel trupelor germane posibilitatea de refugiu spre Brasov" (Documente militare,1978 Bucuresti).